Nature can dominate us.

Ach wie sehr ich es mag, ein Teil der Natur zu sein. Das sind wir doch. Wir gehören zu der Natur und nicht umgekehr. Ich habe mit meiner Mutti mal ein Dokumentar angeschaut und wir waren erstaunt... was wir nur uns antuen. Die Frage ist aber: Machen wir alle diese ungemässene Sachen bewusstlos? Nein, ich glaube eher nicht. Wir wissen was wir tun aber wir wollen nicht mal ein Finger bewegen um alles wieder gut zu machen.

Alles was wir wollen ist: MEHR.

Wir haben nie genug davon und brauchen doch etwas Neues zu benutzen. Manchmal stelle ich mir die Frage: werde ich noch Zeit haben, um alle meine Ziele zu erreichen? Werde ich das schaffen? Werde ich mein Studium beenden und anfangen zu arbeiten so wie ich mir vorgestellt habe? Die Wissentschaftler geben uns immer ein Datum, wann wird alles zu Ende kommen. Sie geben uns nur noch 10 Jahren und das wird die Tragödie doch passieren. Ich werde nicht schaffen alles in 10 Jahren zu erledinge/erreichen. Das ist zu wenig Zeit. Nein, nicht zu wenig, es ist zu SPÄT. Deswegen mache ich mir große Sorgen... Wir wissen nicht was uns erwartet. Aber ich kann euch versichern... Unser Welt, die Natur kann man nicht kontrollieren. Sie kontrolliert uns und es ist stärker als wir dachten. Nur wenn ich daran denke, das andere Tieren uns im Griff haben konnten, und wir konnten die jenige sein, die in "Gefängnis" sind, dafür werde ich mir zwei mal überlegen was tue ich für die Natur.

O intrebare pe care o intalnesc de foarte multe ori: Este bine sa privim in spate? Sa ne vedem greselile, sa realizam ce am facut bine sau nu, pe cine am afectat, de ce si cum?

eu am un singur raspuns: DAnu NUda (Jaein, ca sa vezi cum nu se poate traduce mota-mo =( )

Da este bine sa stii ca ai gresit in privinta prietenilor, oamenilor in general dar nu este bine sa ramai prins in capcana pentru asta. Se invata din greseli dar pentru asta nu trebuie sa intorci spatele viitorului. Sa ramai in trecut este un gand insuportabil pe care l.am purtat in spate pana acum, recent. Este ingrozitor sa ai constiinta mustrata si sa nu poti renunta la acel ceva. Dar asta nu inseamna ca eu nu ma voi putea resemna. Timpul efemer, trecator, imi ofera totusi sansa sa imi spun: Am gresit, trec mai departe, gasesc lucruri noi care le voi pretui atat de mult incat erorile din trecut nu se vor mai repeta.

Sa privesc cu susul in jos... probabil observi alte detalii atunci cum ar fi imprejurimile, ce este in spatele tau, observi mai mult backgroundu decat cine se afla defapt in fata ta. Observi natura, cladirile, pomii sau masinile. Este deranjant pentru ochiul nostru dar tot salvam imagini pe care nu le.am vedea daca nu ne.am intoarce capul. Este ametitor din toate punctele de vedere :)

Wafers

Cred ca este singurul lucru care si.a mentinut valoarea cu toata Globalizarea asta. Inca au ramas lucruri traditionale in toate tarile. Un bun exemplu (si la bun ma refer si la faptul ca sunt al naibii de gustoase) sunt aceste discuri inscriptionate cu fel de fel de modele oferindu.ne gusturi savuroase la fiecare muscatura. Prima data eram cumva nedumerita. Nu puteam sa imi imaginez ca un asemenea cerc poate prinde ceva gust de cappucino sau hazelnut. Tocmai asta este deosebit cand primim ceva de degustat din alta tara. Nu ii stii gustul si il vei putea simti doar atunci cand esti la EI in tara. Ceva pe ce eu pun foarte multa valoare. Nu exista, si de ar vrea presedintele, sa importam toate retetele, toate specialitatile, toate lucrurile deosebite. Pentru asta trebuie sa iti misti fundul atat de bine incat sa ai posibilitatea sa calatoresti mult si sa descoperi lucruri noi. Cand ma gandesc ca aceste Wafers sunt doar un singur aspect al Slovaciei si ca mai exista peste un milion de alte lucruri pe care nu le-am vazut, gustat, mirosit... Ma intristez ca imi cheltui banii pe lucruri care... Nu isi au rostul pur si simplu.

Dar asta am devenit in ziua de azi. Heutzutage. Today.

Suntem neorganizati, ne lasam dusi de val si ne marginalizam pe un singur principiu:

-la fiecare iesire in oras nu este posibil sa nu cheltuim bani-

orice ai face. Iar daca nu ai bani? atunci esti exclus din grup.

am ajuns la sentimentul acela de... sincer inca nici eu nu am reusit sa imi dau seama defapt ce sentiment percede in interiorul meu. Probabil de aceea am ajuns sa ma uit in ultimele 4 zile de 3 ori la acelasi film. Multi sunt de parere ca este naspa sa te uiti la un film de mai multe ori.

-bullshit-. Atata timp cat filmul este bun, atata timp cat eu ma regasesc in film si ori de cate ori imi indica ceva si ma ajuta sa inteleg mai bine, ce se intampla defapt cu mine, de ce ma simt asa si de ce am impresia ca nu mai exista speranta. NU, nu este o pierdere de vreme. Defapt ma simt mai castigata decat sa ies cu oameni care sunt hipnotizati de adrenalina de a iesi tot timpul in oras. Prefer sa ma descopar si sa redescoper over and over again. Sa stiu ca gasesc ceva nou cu care ma confrunt si de care sunt constienta ca dureaza mai mult decat m.am asteptat. Evaluarea este trista. Este trista pentru ca oamenii te forteaza sa te evaluezi si pe tine si imprejurimile in care te afli. Mie mi.a facut un gol in piept... care nu mai dispare. Care doare de fiecare data cand ma intind in pat si ma gandesc ce am reusit sa fac astazi. AM reusit sa evaluez si sa interpretez circumstantele in care m.am aflat.

E tris, un gol absurd care nu merita.

Creative moments. Winter time

some of my creative moments in Germany, during Winter time. I miss winter even if everyone is scared of the dazy cold that dominates you.

you should try biking in this season! A totall BLAST :)

Shopaholic

Es ist sehr Wahr. Ich bin ein Shopaholic. Und ich zitiere ein sehr kreativer Freund von mir, der gerade aus Slovakei angekommen ist: Es ist EGAL wo du einkaufen gehts und wieviel du bezahlst solange du ein Shopaholic bist. Wir haben alle gelacht. Ist es aber so, oder? Viele sagenL Ich kann es kaum erwarten nach Rumänien zu gehen, da sind die Preise niedriger und ich kann mehr kaufen. Ganz und gar nicht Wahr.

Ich bin auch interessiert in der Mode und ich schaue immer wieder was so neues in den Geschäften gibts aber ich weiß wo meine Grenze sind. Ich inspiriere mich von anderen Leute und ich mag es mir zu schauen wie die Leute sich anziehen, wenn sie in der Stadt gehen müssen. Ich ergänze ziemlich viel und beobachte immer die schöne Sachen. Ich habe aber ein riesiegen großen Problemm: ich mag immer die teuere Sachen. Sollte das positiv oder negativ sein? Ich weiß es nicht.. es ist 100% positiv wenn ich genug Geld habe um mir alles zu kaufen was ich gut finde, es wäre mir sehr gut anpassen, aber es ist negativ, wenn ich weiß ich habe ein genauer Zahl. Deswegen möchte ich mich so sehr bemühigen damit ich später dieser Wahl bekomme nicht mehr in meiner Tasche zu gucken.

Es tut mir leid, ich habe heute echt bescheuert geschrieben, aber mein besten Tag war es jetzt auch nicht.

so sollte mein Tür aussehen aber leider bin ich nicht mehr da. Ich vermisse mein Shopaholic Tür... :(

Invata si mergi mai departe.

"... uitand ce este in urma mea, si aruncandu-ma spre ce este inainte"

Paul Harvey scrie: "Relatiile in care am intrat, in care am ramas sau pe care le-am incheiat ne-au invatat lectii importante. Unii dintre noi ne-am ridicat din imprejurari dureroase, avand o parere ferma despre ceea ce suntem si ce ne dorim. Greselile noastre sunt necesare! Frustrarile noastre, esecurile... sunt incercari timide de crestere si progres; si ele sunt necesare! Cu fiecare pas de pe cale am invatat. Am trecut exact prin ceea ce era nevoie pentru a deveni ceea ce suntem astazi. Este trecutul o greseala? Nu. Greseala ta este sa confunzi lucrul acesta cu viitorul."

Si cu acest citat imi permit sa inchei orice contrat cu prietenii mei care imi spun: Stefi, a trecut un an, lucrurile s-au schimbat... ei bine, si pentru mine a trecut un an, si pentru mine lumea s-a schimbat dar asta nu inseamna ca renunt la orice a fost in trecut. Nu pot sa cred ca lumea trece cu vederea atata de usor peste toate momentele traite impreuna. Si pentru mine a fost un an in care am ratat orice petrecere, barfa, rasete si aruncari de maini in cer. Sunt eu de vina pentru asta? Din cate stiu nu. Nu stiam sa fi semnat in contractul cu organizatia YFU: pleci un an? cei mai apropiati prieteni ai tai... ei bine nu vor mai fi. Asteapta-te sa iti intoarca spatele cu aceste cuvinte: A trecut un an INTREG, si m-am obisnuit fara tine.

Ei bine eu voi spune: A trecut un an intreg, eu m-am obisnuit fara niciunul dintre voi. Dar asta nu inseamna ca vin inapoi si imi caut alti prieteni. Unde este devotamentul aici? Unde este puterea prieteniei. Suna putin lamentabil dar pentru mine, pentru caracterul meu astfel de lucruri nici macar nu intra in discutie.

Leb wohl meine Freunde, ich werde nicht ein ganzes JAHR warten bis ihr das euch merkt.

Cu bine prieteni, nu voi astepta un AN intreg pana ce voi va da-ti seama de asta.

Nuantele chipului...

Senzatia aceea cand te trezesti dimineata si... soarele se urca incet pe fata ta. DA, este ziua in care eu zambesc si zburlesc de fericire din pat fara sa ma gandesc la ce s-a intamplat ieri. Fara sa imi incarc de dimineata ziua cu ganduri triste si pierdute la cat de mult le-am dezbatut. Ma uit pe geamul meu imens care ma bucur ca nu are nicio perdea si vad prima vietuitoare in dimineata placuta. O pasare neagra, nu, nu o cioara ( nici macar nu as pomeni de ea ), care sare de pe o creanga pe alta si se joaca cu aripioarele ei noncolore. In momentul acela ma intind si scot un miaunat obisnuit de dimineata. Totul a inceput perfect. Asa imi descriu eu o dimineata voioasa care ma motiveaza sa ma ridic din pat si sa imi pregatesc perfectul mic dejun cu iaurt, fulgi, si o cafea usurica binevoitoare sa ma tina treaza toata ziua. Ma gandesc ce as putea face astazi si o mie de idei imi suna in cap. In momentul acesta pierd notiunea timpului si imi spun ca voi apuca sa le fac pe toate.

Cum deja se stie, lumea lucreaza mai bine dimineata. Imi curat 2 portocale imense si zemoase cu un gust al placerii care imi trezeste inspiratia, ma trantesc pe paturica mea pufoasa si incep sa scriu. Intr-o alta limba... incredibil de adevarat cuvintele in sar pe foaie ca si cum s-ar afla deja acolo... Am reusit sa scriu 3 scrisori astazi si stiti ceva? Ma simt mult mai bine. Simt cum am dezbatut orice problema din ziua respectiva si nu trebuie sa mai impartasesc nimic. Doar sa ma desfasor asa cum obisnuiam sa o fac.... acolo unde lucrurile acestea nu erau drept luate: Banale. Erau lucruri firesti pe care omul ar TREBUI sa le impartaseasca. Ciudat cum nu doar aerul ci si gandirea se schimba la o distanta de cateva sute de kilometri. Trist, dar adevarat. Ma uit la poza mea preferata:

Un chip naiv si nesigur dar totusi frumos. Un chip care este incarcat de griji dar stie ca totul se va rezolva si lucrurile vor reveni la normal. Este colorat in culori potrivite unei alteia. Oare se poate ca aceste culori sa se gaseasca la doua persoane? Eu cred ca da, atata timp cat acele doua persoane se potrivesc in orice situatie iar culorile galben si roz-rosiatic nu isi schimba valoarea. Dar e greu sa crezi in asta... e greu sa crezi ca aceste culori nu vor fi sterse de apa, respectiv de lacrimi. E greu de crezut ca obrajii imbujorati al acestui chip nu se vor pali iar culoarea nu va mai reveni. Sau va reveni dar nu in aceleasi circumstante. Un chip care zi de zi ramane acelasi pana ce nu ii adaugi culoare si ii dai un alt sens. Este chipul unei fete in care ma regasesc cu neincetare zi de zi. Dar astazi e altceva. Observ alte nuante si acelea de a spune nu. Astazi nu va fi ca ieri, nu va fi ca maine. Va fi ca astazi. Iar ziua imi va ramane imprimata pana ce adorm la loc cu privirea pe chipul de pe poza. Chipul unei fete straine...

Decoration im meinen Garten!!

was konnte noch schöner sein als ein warmer November Nachmittag in meinem Garten, Caffee trinken und mein lieblings Zeitschrift dabei haben? Ich sage euch: NICHTS!

oh lass uns die Musik nicht vergessen. Ihr werdet hier sehen:

jedes mal wenn ich traurig oder böse oder wütend oder einfach nicht gut gelaunt bin, dann stecke ich mir die Hopfhöre und die Lautspreche wird sehr laut. Dann fange ich an meine verrückte geheimnise Seele raus zu zeigen und fange an zu singen. Das bin ich.. so einfach kann man mich mit Musik beeinflüßen. :)

S.

H&M Scarf

H&M black Jacket

Berska Kette

Orsay weiße Bluse

H&M Hosen

Ende Herbst.

Das letzte Mal, wenn ich noch die Möglichkeit habe, die Sonne zu genießen. Zwar in dem Ort wo ich mich frei, wohl und "Ich" fühle. Siehst du, es ist manchmal so, man kann einfach sich nicht ausbreiten. Ich meine mit meinen Freunde. Im Moment weiß ich gar nicht was ich sagen soll. Ob ich überhaupt noch etwas erzählen muss. Ich glaube eher nicht. Ob du es erzählst oder nicht die anderen ist es totall Wurscht. Sie denken nur an ihren Person und nicht einmal hinter schauen ob es der anderen auch okei geht. Ja, das habe ich gelernt in den letzten Wochenende. Die Atmosphäre ist einfach so "high" man vergisst wer dir wichtig oder nicht ist. Warum sollte ich dann die einige sein die diese Probleme auslösen sollte? Ich habe das lange Zeit getan und was bekomme ich zurück? Das Gefühl ich werde von den anderen belastet und ins Gesicht gelächelt.

Aber das reicht. Es war mir genug und bin nicht mehr der Clown hier.

Ich habe lange Zeit nichts geschrieben aber ich mich zieht nichts mehr zurück um zu sagen was für ne Freunde ich habe. Es ist nicht für mich. Es geht genauso bei jeden Mensch. Es klingt furchtbar aber mich alleine zu lügen... nein ich bin nicht mehr für die "PRO" Seite.

Short but needy.

Asta cred eu despre ultima mea achiziţie de la my beloved friend. Trebuie să spun că mă cunoaşte îndeajuns de bine încât să îmi înpărtăşească o asemenea valoare de carte.

Şi anume

Este o carte în care fiecare dintre noi este caracterizat foarte la obiesct, folosind cuvinte explicite în ceea ce vrea să exprime. Ajunge până în subconştientul tău şi îţi demonstrează că tu ştii deja lucrurile acestea. Doar că îţi e frică să le exprimi şi celorlalţi.

Citez: Cu greu digerăm concluziile statistice care arată că oamenii frumoşi sunt angajaţi mai uşor, avansează mai repede în carieră, au parcurs existential mai frumos colorat. E trist pentru cei trişti că oamenii optimişti au mai mult succes, că cei încrezători în sine au izbândi abundente. Oamenii care zâmbesc şi emană entuziasm sunt companii mai plăcute, amprentează energia din jur cu magnetism pozitiv, molipsesc starea de spirit a celorlalţi într.un fel adorabil. (...) Deşi toată lumea e-n efortul continuu, asiduu de conturare a unei (bune) imagini personale, puţini se apleacă asupra detaliilor esenţiale. Puţini au învăţat ca 93% din ceea ce transmitem provine din expresivitatea trupului si doar 7% din ceea ce reţin interlocutorii are de.a face cu ceea ce rostim. Ştiinta comunicării non-verbale a demonstrat că este mult mai important [cum! decât ce!.

Este un must in biblioteca fiecăruia şi nu uitaţi. Eu nu prea fac publicitate la cărţi (pentru simplul fapt că sunt de părere că fiecare dintre noi trebuie să îşi caute cartea potrivită lui) dar aceasta nu o pot trece cu vederea.

...

Revenind la weekendul meu petrecut la munte, în locul în care mă pierd şi mă adâncesc atât de tare în gândurile mele încât mă întorc obosită de acolo dar totuşi mulţumită că am petrecut mai mult timp cu mine. E ceva ce nu toată lumea o poate face. Multora nu le place să stea singuri. Eu am curajul să mă arunc în acest paradis (rareori) singuratic şi să profit de faptul că nu am nicio cale în care să ajung la lumea mea, lumea la 65 km depărtare şi chiar mai mult... Îmi dau ocazia să gândesc neinfluenţabil şi să observ persoanele care se află defapt acolo unde cred eu. Când mama mi.a citat aceste cuvinte: Se vede că îi duci lipsa... m.a lovit o nostalgie, o tristeţe atât de adâncă încât am refuzat să mai vorbesc despre acest subiect. Cum se poate ca o persoană care nu ştie totul in detaliu să observe un lucru atât de evident dar persoana respectivă nu? Cred că zicala aceea: Think twice before acting. mi se adevereşte.

Sommer