Saturday, November 20, 2010

Nuantele chipului...

Senzatia aceea cand te trezesti dimineata si... soarele se urca incet pe fata ta. DA, este ziua in care eu zambesc si zburlesc de fericire din pat fara sa ma gandesc la ce s-a intamplat ieri. Fara sa imi incarc de dimineata ziua cu ganduri triste si pierdute la cat de mult le-am dezbatut. Ma uit pe geamul meu imens care ma bucur ca nu are nicio perdea si vad prima vietuitoare in dimineata placuta. O pasare neagra, nu, nu o cioara ( nici macar nu as pomeni de ea ), care sare de pe o creanga pe alta si se joaca cu aripioarele ei noncolore. In momentul acela ma intind si scot un miaunat obisnuit de dimineata. Totul a inceput perfect. Asa imi descriu eu o dimineata voioasa care ma motiveaza sa ma ridic din pat si sa imi pregatesc perfectul mic dejun cu iaurt, fulgi, si o cafea usurica binevoitoare sa ma tina treaza toata ziua. Ma gandesc ce as putea face astazi si o mie de idei imi suna in cap. In momentul acesta pierd notiunea timpului si imi spun ca voi apuca sa le fac pe toate.

Cum deja se stie, lumea lucreaza mai bine dimineata. Imi curat 2 portocale imense si zemoase cu un gust al placerii care imi trezeste inspiratia, ma trantesc pe paturica mea pufoasa si incep sa scriu. Intr-o alta limba... incredibil de adevarat cuvintele in sar pe foaie ca si cum s-ar afla deja acolo... Am reusit sa scriu 3 scrisori astazi si stiti ceva? Ma simt mult mai bine. Simt cum am dezbatut orice problema din ziua respectiva si nu trebuie sa mai impartasesc nimic. Doar sa ma desfasor asa cum obisnuiam sa o fac.... acolo unde lucrurile acestea nu erau drept luate: Banale. Erau lucruri firesti pe care omul ar TREBUI sa le impartaseasca. Ciudat cum nu doar aerul ci si gandirea se schimba la o distanta de cateva sute de kilometri. Trist, dar adevarat. Ma uit la poza mea preferata:

Un chip naiv si nesigur dar totusi frumos. Un chip care este incarcat de griji dar stie ca totul se va rezolva si lucrurile vor reveni la normal. Este colorat in culori potrivite unei alteia. Oare se poate ca aceste culori sa se gaseasca la doua persoane? Eu cred ca da, atata timp cat acele doua persoane se potrivesc in orice situatie iar culorile galben si roz-rosiatic nu isi schimba valoarea. Dar e greu sa crezi in asta... e greu sa crezi ca aceste culori nu vor fi sterse de apa, respectiv de lacrimi. E greu de crezut ca obrajii imbujorati al acestui chip nu se vor pali iar culoarea nu va mai reveni. Sau va reveni dar nu in aceleasi circumstante. Un chip care zi de zi ramane acelasi pana ce nu ii adaugi culoare si ii dai un alt sens. Este chipul unei fete in care ma regasesc cu neincetare zi de zi. Dar astazi e altceva. Observ alte nuante si acelea de a spune nu. Astazi nu va fi ca ieri, nu va fi ca maine. Va fi ca astazi. Iar ziua imi va ramane imprimata pana ce adorm la loc cu privirea pe chipul de pe poza. Chipul unei fete straine...

No comments:

Post a Comment