Asta cred eu despre ultima mea achiziţie de la my beloved friend. Trebuie să spun că mă cunoaşte îndeajuns de bine încât să îmi înpărtăşească o asemenea valoare de carte.
Şi anume
Este o carte în care fiecare dintre noi este caracterizat foarte la obiesct, folosind cuvinte explicite în ceea ce vrea să exprime. Ajunge până în subconştientul tău şi îţi demonstrează că tu ştii deja lucrurile acestea. Doar că îţi e frică să le exprimi şi celorlalţi.
Citez: Cu greu digerăm concluziile statistice care arată că oamenii frumoşi sunt angajaţi mai uşor, avansează mai repede în carieră, au parcurs existential mai frumos colorat. E trist pentru cei trişti că oamenii optimişti au mai mult succes, că cei încrezători în sine au izbândi abundente. Oamenii care zâmbesc şi emană entuziasm sunt companii mai plăcute, amprentează energia din jur cu magnetism pozitiv, molipsesc starea de spirit a celorlalţi într.un fel adorabil. (...) Deşi toată lumea e-n efortul continuu, asiduu de conturare a unei (bune) imagini personale, puţini se apleacă asupra detaliilor esenţiale. Puţini au învăţat ca 93% din ceea ce transmitem provine din expresivitatea trupului si doar 7% din ceea ce reţin interlocutorii are de.a face cu ceea ce rostim. Ştiinta comunicării non-verbale a demonstrat că este mult mai important [cum! decât ce!.
Este un must in biblioteca fiecăruia şi nu uitaţi. Eu nu prea fac publicitate la cărţi (pentru simplul fapt că sunt de părere că fiecare dintre noi trebuie să îşi caute cartea potrivită lui) dar aceasta nu o pot trece cu vederea.
...
Revenind la weekendul meu petrecut la munte, în locul în care mă pierd şi mă adâncesc atât de tare în gândurile mele încât mă întorc obosită de acolo dar totuşi mulţumită că am petrecut mai mult timp cu mine. E ceva ce nu toată lumea o poate face. Multora nu le place să stea singuri. Eu am curajul să mă arunc în acest paradis (rareori) singuratic şi să profit de faptul că nu am nicio cale în care să ajung la lumea mea, lumea la 65 km depărtare şi chiar mai mult... Îmi dau ocazia să gândesc neinfluenţabil şi să observ persoanele care se află defapt acolo unde cred eu. Când mama mi.a citat aceste cuvinte: Se vede că îi duci lipsa... m.a lovit o nostalgie, o tristeţe atât de adâncă încât am refuzat să mai vorbesc despre acest subiect. Cum se poate ca o persoană care nu ştie totul in detaliu să observe un lucru atât de evident dar persoana respectivă nu? Cred că zicala aceea: Think twice before acting. mi se adevereşte.
No comments:
Post a Comment