Sunday, November 28, 2010

Wafers





Cred ca este singurul lucru care si.a mentinut valoarea cu toata Globalizarea asta. Inca au ramas lucruri traditionale in toate tarile. Un bun exemplu (si la bun ma refer si la faptul ca sunt al naibii de gustoase) sunt aceste discuri inscriptionate cu fel de fel de modele oferindu.ne gusturi savuroase la fiecare muscatura. Prima data eram cumva nedumerita. Nu puteam sa imi imaginez ca un asemenea cerc poate prinde ceva gust de cappucino sau hazelnut. Tocmai asta este deosebit cand primim ceva de degustat din alta tara. Nu ii stii gustul si il vei putea simti doar atunci cand esti la EI in tara. Ceva pe ce eu pun foarte multa valoare. Nu exista, si de ar vrea presedintele, sa importam toate retetele, toate specialitatile, toate lucrurile deosebite. Pentru asta trebuie sa iti misti fundul atat de bine incat sa ai posibilitatea sa calatoresti mult si sa descoperi lucruri noi. Cand ma gandesc ca aceste Wafers sunt doar un singur aspect al Slovaciei si ca mai exista peste un milion de alte lucruri pe care nu le-am vazut, gustat, mirosit... Ma intristez ca imi cheltui banii pe lucruri care... Nu isi au rostul pur si simplu.
Dar asta am devenit in ziua de azi. Heutzutage. Today.

Suntem neorganizati, ne lasam dusi de val si ne marginalizam pe un singur principiu:
-la fiecare iesire in oras nu este posibil sa nu cheltuim bani-
orice ai face. Iar daca nu ai bani? atunci esti exclus din grup.

am ajuns la sentimentul acela de... sincer inca nici eu nu am reusit sa imi dau seama defapt ce sentiment percede in interiorul meu. Probabil de aceea am ajuns sa ma uit in ultimele 4 zile de 3 ori la acelasi film. Multi sunt de parere ca este naspa sa te uiti la un film de mai multe ori.
-bullshit-. Atata timp cat filmul este bun, atata timp cat eu ma regasesc in film si ori de cate ori imi indica ceva si ma ajuta sa inteleg mai bine, ce se intampla defapt cu mine, de ce ma simt asa si de ce am impresia ca nu mai exista speranta. NU, nu este o pierdere de vreme. Defapt ma simt mai castigata decat sa ies cu oameni care sunt hipnotizati de adrenalina de a iesi tot timpul in oras. Prefer sa ma descopar si sa redescoper over and over again. Sa stiu ca gasesc ceva nou cu care ma confrunt si de care sunt constienta ca dureaza mai mult decat m.am asteptat. Evaluarea este trista. Este trista pentru ca oamenii te forteaza sa te evaluezi si pe tine si imprejurimile in care te afli. Mie mi.a facut un gol in piept... care nu mai dispare. Care doare de fiecare data cand ma intind in pat si ma gandesc ce am reusit sa fac astazi. AM reusit sa evaluez si sa interpretez circumstantele in care m.am aflat.

E tris, un gol absurd care nu merita.


No comments:

Post a Comment